Jeudi 29 octobre 2009 4 29 10 2009 22:09

Una mez’ora dopu, ghjunghjiu infine davanti à a clinica duve era uspidalisatu Mefistò Frelazg. Era una piccula clinica, assai discreta, di a vechja villa, carrughju Principe di Lominov, unu di i fundadori di a Bolduvachia muderna à u diciotessimu seculu. A strada era stretta, è pocu cuncipita per e vittura, ella chì datava di l’epica di e calescie. Per què, ci andaiu à pedi, purtendu quantunque à a cinta una pistola, è ne piattendu un’altra in a mio stacca. D’altronde, aviu sempre u mio cultellu piattatu in a mio camisgia, qualche cariche splusive piattate in i mio scarpi, trenta metri di funa piattati in a mio stacca, è sopra tuttu u mio ghjileccu para-palla. Eru dunque prontu à andà visità stu banditu, è ancu prontu s’o deviu cascà in una trappula !

Cuntrariamente à cio ch’o cridiu, u bastimentu era assai suffisticatu per una clinica moltu chjuca, è ùn sì pudia micca rientre dapertuttu senza autorisazione. Incù una falsa placca ch’o teniu sempre in u mio portafogliu, mi feci passà per un’aghjente d’Interpol per avè u drittu d’andà a vede à Mefistò Frelazg senza esse di a famiglia.


A ricezzionista ùn opponì nisun’resistenza à u mio drittu (in qualità d’aghjente d’Interpol !) d’andà à vede à stu straniu feritu, chì era venutu solu senza fàssi accumpagnà, ch’ùn avia micca vulsutu spiegà l’origine di a so ferita è chì avia parlatu di parte à u più prestu. À stu mumentu precisu, un duttore venì à noi, è mi spiegò chì d’apress’à ellu, seria sicuramente un’banditu pigliatu in una fucilata di banditi, ma chì tutte st’affare quì eranu senza impurtenza, chì ellu, avia fattu u ghjuramentu d’Hippocrate, è chì era u mio travagliu à mè (in qualità di forza di l’ordine !) d’inchiestà nant’à l’attività di stu straniu feritu.

Incù forze persuasione, riescì à cunviche u duttore di cunducemmi solu in a camera di stu banditu, da u quale avianu dighjà cacciatu a palla di u so bracciu, chì era dighjà bindatu. Vulia dunque dì ch’ellu era quasi prontu à esce, forse podasse per ritruvà i so cumplici Vituperi, Lernazg, è parechj’altri. Per quessa mi paria chì u periculu d’una scappera di Frelazg era imminente, è ch’o deviu esse più oculatu ch’è mai.

Mi paria chì i mio prisentimenti devianu esse verificati chì, ghjuntu à a camera di u banditu, scuprìu ch’ell’era cumpletamente viota. L’acellu si ne era andatu !

 

A mio prima riazzione fù di capulàmmi à l’interiore di a so camera à a ricerca d’indizii eventuali ch’ellu averia pussutu lascià daret’à ellu. Di circà affaruccie chì averianu pussutu scappà à l’oculanza di a ghjente nurmale, ma micca à l’ochju di u dettettivu cunfirmatu ch’o sò eiu.

Fighjentu da a finestra, u primu affare ch’o vedìu fù a vittura nera di Mefistò Frelazg, quella ch’aviu vistu a matina, smarrà.

Lasciandu a ricercà d’indizii, mi n’andaiu, à corri corri, à perseguità sta vittura.

Falandu e scale à una vitezza tale chì risichiu di lampàmmi à ogni mumenti, mi ritruvaiu prestu prestu in u parking di l’uspedale. Quì, m’arrubaiu una vittura ch’o smarraiu prestu prestu, per acchjiccàllu.



 

U principiu di a strada essendu senza incrociu ne imbrancamentu, ritruvaiu prestamente a vittura nera in u mio campu di visione, à pocu pressu cinque centru metri di mè. Ma ancu cusì, per via di a cunfigurazione di u locu, era impussibile per mè, d’avvicinàmmi di più di u veiculu di i banditi. Almenu, da quì vidiu bè chì eranu dui in a vittura, è chì ùn era micca u feritu chì cunducia (cio chì hè quantunque assai logicu !). L’altru dinù s’assumigliava assai à Lernazg senza esse Lernazg. Parianu avè rialisatu ch’o eru daret’à elli, ma ùn pruvonu micca à tiràmmi nantu, chì parianu piuttostu primuràssi di scappà à u più prestu. Ùn ci era manera per mè d’andà più prestu, ma per ellu dinù, à tal’puntu chì a distanza trà e nostre duie vitture firmava sempre listessa.

Dopu à un’ora, esciimu infine di a cità di Sprodj per a so periferia, incù case più sparte. Una decina di chilometri più tardi è eramu in a campagna. Quì, a strada era larga è dritta, senza troppu girate (una cosa chì mi scambia moltu di a Corsica !), cio chì mi permettia d’andà più prestu, ma senza pudè sminuì a luntananza incù l’altra vittura, chì anc’ella, andava più prestu.

A strada avia avà l’andatura d’un’autostrada, a circulazione in menu, e u paesaghju in giru à sta strada era essenzialmente cumpostu di pianure è di campi cultivati. À u luntanu sì vidianu l’alte muntagne chì s’avvicinavanu.

Certe, averiu pussutu arrestàlli, tirendu in direzzione di e rotule di a vittura, ma u mio scopu ùn era micca d’arrestà quessi quì ch’è di sapè induve andavanu, per pudè chjappà dinù i so maestri, Vituperi è Lernazg, chì quessi, ùn eranu ch’è subalterni. D’altronde, pensavu dinù à a mio missione di ritruvà tutti i soldi per i paesi povari.

 

Fù cusì chì, duie ore dopu, ci avvicinaimu di i cuntraforti di e muntagne, senza ch’o ebbe pussutu riduce a luntananza trà e duie vitture.

A stu mumentu precisu, i dui banditi piantonu a vittura è ne fallonu, in u locu scugliosu di u principiu di e muntagne. Per mè, u termine di u viaghju era vicinu. Infine cunnisciu u scopu di i dui malfatori. Cuntinuaiu a mio strada pensendu chjappàlli senza difficultà.

Ma, una volta ghjuntu à l’altra vittura, ùn pudiu ch’è custatà a mio mancanza : i dui banditi avianu cumpletamente smariti, cume per incantu !

TA TA TA TAM !

 


Firmendu mutu di stupore, mi mettì à esaminà u locu, circhendu una traccia di u passaghju di i dui sbiri di Vituperi, ma ùn ne truvaiu. Era cume se avianu smaritu in a rocca. Ci era sicuramente un’passaghju sicretu, o un’affare simile, ma eru impudente à truvà nisun’traccia.

Eru sempre à circà un’eventuale traccia di traccia, quandu vedìu, à u luntanu, una vittura avvicinàssi.

In un’locu cusì persu, ùn pudia micca esse una cuincidenza. Podasse eranu altri banditi. D’altronde, ùn mi scurdavu micca chì aviu arrubatu una vittura. Per tuttu què, mi teniu prontu, escendu e mio duie pistole di i so stuccii, priparendùmmi à u peghju.

 

A vittura sì piantò à dui metri di mè. Cuincidenza ùn era micca, avà ne eru sicuru, è ne escinu un’omu è una donna, incù l’intenzione manifesta di parlàmmi. Mi priparavu à riagì à ogni eventualità.

S’avvicinonu di mè, è a donna mi dumandò :

« Site bè Orsu Dumenicu Solechjari ? »

Avà, ne pudiimu esse propiu sicuru, ùn era micca una cuincidenza. Cunniscianu u mio nome è a mio casate. Quessi quì, eranu quì à posta per mè. Ma mi firmava à induvinà cosa mi vulianu. Per quessa firmaiu prontu à ogni eventualità.

E mio riflezzione ùn m’impedinu micca di risponde à a questione :

« Iè. Sò Orsu Dumenicu Solechjari. Perchè ? »

È a donna mi spiegò :

« Simu dui aghjenti di u Gruppu Epsilon è simu stati mandati quì per aiutàvvi. Sò l’aghjente PAD, è eccu l’aghjente Zifranu. »

PAD piantò, è Zifranu cuntinuò :

« Vi seguitemu dapoi Sprodj. Pensemu tutti chì sti banditi sì piattanu in ste muntagne. L’aghjente Balaninu devia dàvvi moltu infurmazione cuncernendu stu scemu di Vituperi, ma ùn hè quì oghje, è e so infurmazione dinù ! »

PAD ripigliò a parolla :

« Pensu ch’è vo cunniscite dighjà l’identità di unu di i dui banditi, Mefistò Frelazg, dettu Serra. E nostre infurmazione ci dicenu chì l’altru si chjama Diabolò Grenazg. Sò i dui tenante di Lernazg, chì hè ellu stessu, à u serviziu di Vituperi, chì ci pripara un’culpacciu per diventà u maestru di u mondu. »




Zifranu mi spiegò :

« È per u colpu, incù tutti i soldi ch’ellu hà arrubatu, ne hà largamente à bastanza per i so prughjetti i più scemi. »

Infine PAD cuncludì :

« Pinsemu chì tutti sti banditi sì piattanu in a muntagna, micca troppu luntanu da quì. Ma per oghje, ùn simu micca assai in forza per azardà un’affrontu in forza. Avà, u megliu seria di rientre in Sprodj per priparà a seguita. »

Rassicuratu da sta scontra propiu inaspettata è propiu rallegrante, mi ne rientraiu in Sprodj, seguitendu i dui aghjenti di u Gruppu E., novi allegati in a mio guerra contr’à Vituperi, per infine quale hè stu scemu.

Par Orsu Dumenicu Solechjari - Publié dans : Avvinture oghjinche, certifiate - Communauté : Adunita di i siti corsi
Ecrire un commentaire - Voir les commentaires - Recommander
Retour à l'accueil

Prisentazione

  • : Inchieste, avvinture, è dilettu
  • solechjari
  • : Natu u 9 di maghju di u 1969, innamuratu di a mio terra corsa, sò per a sò indipendenza. Mi piace l'avvinture fisiche è intellettuale, è per quessa, sò diventatu dettettivu privatu, à u serviziu di a Corsica
  • Retour à la page d'accueil

Cosa ? Vulete circà qualcosa ?

Publicità (grazie Francesca)


Per schjarisce tutti i vostri misteri
Prestu è à patti pochi cari :
In Corti, stretta Matteu Mattei
Currite tutti ind'è Solechjari!
 
Créer un blog sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur - Signaler un abus